GEANTA TANIA

Atunci cand iti doresti cu ardoare un lucru, tot Universul concura la realizarea acestuia.

Ce apare nu este o poșetă, ci este un gând materializat, ceva palpabil și frumos. Dar nimic nu apare fără muncă.  Starea de confort nu duce la progress șî nici lenea la îmbogățire, așa că atunci când îți dorești, vei reuși.

Înainte de a începe a va povesti ceva, vreau să va spun că de multe ori atunci când îmi imaginez anumite lucruri, după o perioada apar în viața mea. Se materializează. “Gândurile capătă contur“ se spune.  Atunci când îți dorești cu ardoare un lucru, tot Universul concură la realizarea acestuia. Exact așa mi s-a întâmplat de curând.

Într-o dimineață primesc un mesaj de la o doamnă care locuiește în Canada, la Vancouver, în care mă roagă să-mi arunc privirea peste niște fotografii cu un model de geantă de damă, și mă întreabă dacă pot să proiectez și să produc o poșetă din piele pornind de la acele poze. Structura genții, corpul ei, este de fapt o bază de la care trebuie să pornești și să atașezi buzunare cu fermoare, mânere, barete, accesorii. Cum doamna dorea să menținem buzunarele centrale de pe față precum să poată avea și în lateral două buzunare am trecut la așezarea modelului de poșetă în Ilustrator.

Am cotat-o, i-am găsit pentru moment poziția și am trecut la faza de construcție. I-am pus și un buzunar pe spate, în interior i-am pus un separator cu fermoar și locașuri pentru Phone, m-am gândit și la niște nuanțe, iar apoi, am început să tipăresc pe coli A4 bucăți din model. Din hârtie, apoi, am decupat subansamblele pe care le-am unit între ele cu un adeziv rezultând un model real la scară 1:1. După mici modificări ale modelului din hârtie mi-am ales cu grijă nuanțele de piele din care să realizez corpul, buzunarele exterioare și baretele de mâna. A urmat apoi “așezarea în pagină” adică croitul reperelor și coaserea unor părți ale acestora. Am îmbinat la un moment dat o semi – poșetă din piele – hârtie. De ce? Pentru a vedea cu ochii mei cum arată, cum stă, cum va fi! Și am continuat. Am continuat să fac alte modificări și să asamblez complet din piele un prototip. Iată-l. Finalul este de fapt începutul.

Ce apare nu este o poșetă, ci este un gând materializat, ceva palpabil și frumos. Dar nimic nu apare fără muncă.  Starea de confort nu duce la progress șî nici lenea la îmbogățire, așa că atunci când îți dorești, vei reuși.

 A urmat apoi “așezarea în pagină” adică croitul reperelor și coaserea unor părți ale acestora. Am îmbinat la un moment dat o semi – poșetă din piele – hârtie. De ce? Pentru a vedea cu ochii mei cum arată, cum stă, cum va fi! Și am continuat. Am continuat să fac alte modificări și să asamblez complet din piele un prototip. Iată-l. Finalul este de fapt începutul.

Ce apare nu este o poșetă, ci este un gând materializat, ceva palpabil și frumos, este chiar geanta Tania. Dar nimic nu apare fără muncă.  Starea de confort nu duce la progress șî nici lenea la îmbogățire, așa că atunci când îți dorești, vei reuși.